Osteoartrita articulației șoldului 3 grade tratament. Factori de risc

George Enescu Medic specialist Ortopedie-Traumatologie Artroza gleznei reprezintă un proces degenerativ al articulației tibioastragaliene ce poate fi împărțit în 3 categorii principale: artroză primară, artroză post traumatică și artroză inflamatorie.

Este o afecțiune mult mai rară decât artroza șoldului sau a genunchiului. De ce apare artroza gleznei?

Anatomopatologic, în cazurile traumatice, din lipsa reducerii anatomice a fracturii, forțele ce acționează asupra articulației modifică biomecanica și geometria gleznei. Distrugerea cartilajului articular rezultă în îngustarea spațiului articular și scleroza subcondrală.

Aria normala de mobilitate a gleznei este reprezentată de 20 de grade de dorsiflexie și 50 de grade de flexie plantară. Artroza gleznei: clasificare După Takakura, artroza gleznei se împarte în următoarele stadii: I: scleroza incipientă și apariția osteofitelor, fără îngustarea spațiului articular; II: îngustarea spațiului articular intern; III A: dispariția spațiului articular al maleolei interne, cu contact al osului subcondral; III B: dispariția spațiului articular deasupra domului astragalului, cu contact al osului subcondral; IV: dispariția totală a spațiului articular tibioastragalian.

Artroza gleznei: diagnostic și tratament Din punct de vedere clinic, pacienții prezintă durere în momentul mersului și pierderea mobilității articulare.

Investigațiile imagistice sunt reprezentate de radiografii ale gleznei, incidență față și profil. Tratamentul poate fi conservator sau operator.

Tratamentul conservator este reprezentat de modificarea activității, imobilizarea gleznei în orteze și medicație antiinflamatorie. Tratamentul operator este indicat în cazurile în care metodele conservatoare nu funcționează, aceste variante fiind reprezentate de artrodeza gleznei sau protezarea acesteia.

Ambele tipuri de tratament se realizează în siguranță în Spitalul Arcadia.